Un studiu recent a demonstrat faptul ca materialele poliuretanice termoplastice pe baza carora se realizeaza sisteme de finisaj deosebit de performante, ce prezinta o aderenta optima daca sunt aplicate intr-un mediu ambiental cu temperaturi cuprinse intre 10 °C si 37 °C, pot fi obtinute prin folosirea unor amestecuri de polieteri cu mase moleculare diferite. Sistemele de acoperire pe baza de poliuretani termoplastici, care prezinta o adeziune dependenta de presiune, se sintetizeaza prin reactia dintre difenilmetan diisocianat (MDI), butandiol si amestecuri de glicoli polipropilenici (PPG) cu mase moleculare de 1.000 - 2.000 Dalton. Proprietatea de adeziune maxima obtinuta in intervalul de temperatura mentionat anterior a rezultat atunci cand in compozitie s-au folosit mixturi de PPG mai mari de 2.000 Dalton, 1.000 Dalton si fractii de 50% sau mai mult de PPG 2.000 Dalton. Dependenta de presiune a proprietatilor de adeziune ale acoperirilor poliuretanice se afla in stransa legatura cu continutul mic al acestora de grupuri uretanice legate intre ele, coroborat cu nivelul ridicat al fazei de separare. Mai mult decat atat, sistemele in cauza respecta criteriul Dahlquist de adeziune si prezinta temperaturi de tranzitie scazute, concomitent cu o rezistenta scazuta la exfoliere la temperaturi de 180 °C, atunci cand sunt aplicate pe sticla. Acestea sunt principalele motive pentru care materialele respective sunt considerate sensibile la factorul de presiune, dar acest lucru nu se aplica in cazul solutiilor obtinute din amestecuri de PPG cu o masa moleculara de 1.000 Dalton. Toate aceste caracteristici fac din sistemele analizate solutii recomandate pentru aplicatii punctuale, la care insa caracteristicile de performanta sunt maximizate.