Pana in 2022, explotarea echipamentelor in sectorul principal al constructiilor era relativ ridicata in Germania, cu o capacitate medie ajustata sezonier de 78,7%, apropiata de nivelul record din 2018 (78,8%), arata un studiu recent publicat de Bau Industrie. Chiar si in contextul razboiului din Ucraina si al penuriei de materiale, nivelul respectiv se situa peste media pe termen lung de 68,7%. Insa, de la inceputul anului 2022, capacitatea utila de folosire a scazut semnificativ, de la 82,2% in februarie 2022 la 65,4% in februarie 2025. De atunci, s-a observat o usoara recuperare, ajungandu-se la 66,6% in noiembrie 2025, cu variatii semnificative intre constructii civile si industriale: in timp ce in sectorul de constructii civile utilizarea a scazut la 61,9%, in constructiile de infrastructura a crescut la 73,4%.

Investitiile in echipamente au sporit puternic in ultimele doua decenii, de la 2,95 miliarde euro in 2006 la 9,78 miliarde euro in 2024 (+232%), depasind cresterea din sectorul manufacturier (+38%). Motivul principal al investitiilor ramane inlocuirea echipamentelor vechi (79%), urmat de rationalizare si inovare, in timp ce protectia mediului a scazut ca prioritate (14%). In Romania, companiile din constructii se confrunta cu provocari similare: capacitatea de lucru a echipamentelor si nivelul investitiilor sunt influentate de cererea de infrastructura, fondurile publice si cresterea preturilor la materiale, in special pentru beton, asfalt si otel.

 

Razboiul din Ucraina a accelerat cresterea preturilor materialelor de constructii. In octombrie 2025, cotatiile pentru ciment erau cu 59% peste nivelul din ianuarie 2021, pentru betonul turnat cu 35%, iar pentru asfalt cu 48%. Preturile la bitum raman cu 41% peste nivelul de referinta, in timp ce pretul motorinei a inregistrat o usoara scadere (-0,4%) comparativ cu luna precedenta. Aceasta volatilitate afecteaza marjele companiilor de constructii, mai ales ca proiectele cu preturi fixate anterior nu permit transferul imediat al costurilor catre clienti. In Romania, companiile de constructii resimt presiunea preturilor si trebuie sa gestioneze riscurile prin contracte pe termen lung, clauze de ajustare a pretului si buffer financiar.

Pe termen scurt, cresterea preturilor si penuriile materiale raman principalii factori de risc, iar industria trebuie sa se adapteze prin optimizarea capacitatii si a lanturilor de aprovizionare. Desi exista o usoara stabilizare a preturilor in 2025, perspectivele pentru 2026-2027 indica mentinerea nivelului ridicat al acestora, determinat de cererea ridicata de materiale pentru tranzitia energetica, infrastructura si energie regenerabila, ceea ce va influenta semnificativ costurile si strategia companiilor.

Raportul Bau Industrie concluzioneaza aratand ca sectorul constructiilor se afla intr-o perioada de ajustare: utilizarea masinilor si investitiile cresc, dar preturile ridicate la materiale si energie limiteaza rentabilitatea. Succesul pe termen mediu depinde de gestionarea eficienta a riscurilor, contracte flexibile si adaptarea la cererea infrastructurala, inclusiv in Romania, unde industria trebuie sa echilibreze costurile si cererea pentru a-si mentine competitivitatea.